Imi e ciuda

De mic mi-a fost ciuda. Ii auzeam pe cei din jur povestid. Auzeam acasa povestid despre altii...si imi era ciuda.
Si acum imi e ciuda...mai ciuda ca atunci, pentru ca acum chiar mi-ar prinde bine.

Ba mi-e ciuda ca am doar prieteni normali. Imi e drag de ei, sunt ai mei si asa vor ramane mereu. Dar mi-e ciuda ca nu am si eu un prieten controlor RATB sa zicem. Am platit multe amenzi la viata mea. Daca aveam un prieten controlor...scapam...dar nu eu am prieteni normali.
De ce nu am si eu nu prieten politist, la circulatie eventual...nu mi-ar mai fi ridicat aia carnetul, as fi putu merge fara centura....dar nu...eu am prieteni normali.
De ce nu am si eu un prieten medic, generalist. Nu as fi zacut o luna plimbandu-ma prin spitale sa imi zica aia ca nu am nimic.
De ce nu am si eu un prieten la Dolce...orice reclamatie s-ar fi rezolvat mai repede decat cele 72 ore contractuale - intre noi fie vorba zici ca o fac intentionat, fix 72 ore dureaza pana vine cineva la tine.
De ce nu am si eu un prieten patron de hotel la Mamaia...nu nene eu am prieteni normali.
Mai mult...eu nu primesc nicio mostenire, nu am matusa Tamara...Nu am avut in familie colectionari de icoane scumpe.
...iar toate timbrele colectionate cand eram mic sunt lipsite de valoare.
Si uite asa am ajuns sa sustin ca mie imi place sa ac totul pe foree proprii :)