Cu cheia de gat

Nu stiu cati dintre voi au crescut cu cheia de gat. Eu asa am crescut. Prima data mama mi-a dat o cheie caramizie, rotunda. Trebuia sa o tin in buzunar si sa fiu atent sa nu o pierd.
Va dati seama cat de mic eram eu, numa' grija de cheie nu am avut. Ca urmare snur cu tricolor si cheia de gat. Asta a fost argintie si patratoasa - URBIS.

Cheia asta a fost martora la multe, multe copilarii, prostii, jucarii si intamplari. Cheia asta a mers la colind. A mers cu steaua, a mers pe station fara voia parintilor.
Imi aduc aminte prima mea zi ramas singur acasa. Eram mic, inca nu stiam sa citesc ceasul, decat pe cel cu cifre. Imi explica ea ca va ajunge acasa atunci cand limba mare a ceasului va ajunge la 6, iar cea mica la 3. Am stat toata ziua cu ceasul in mana asteptand. Am vrut la un momentdat sa dau ceasul inainte...poate poate vine mai repede. Tot ce am reusit sa fac a fost sa mut ora la care era pus sa sune. Asta a realizat mama a doua zi, cand a plecat la munca 3 ore mai tarziu.

Cheia asta a scrijelit pe peretele blocului toate minunile din lume, si chiar a facut o scorbura intr-un perete de BCA, de la intrarea in bloc. Cheia asta, incinsa in foc, a lipit mingea de 35 intepata in trandafirul din gradina vecinilor. Cheia asta desfacea un robinet unde ne adapam dupa 3-4 ore de fotbal. Cheia asta batea in usile lifturilor in care erau babaciuni, doar doar se sperie. Cheia asta cred ca e una din semnaturile generatiei.

Au fost multe...au fost frumoase. Cert e ca abia astept sa o vad si pe ea cu cheia de gat. Dar cred ca ei nu vor mai avea aceasta semnatura :)