Ionica si Oltcit-ul

Dupa ce plaja il trimisese la Bucuresti cu vr'o trei saptamani mai devreme, pentru ca noi de la mare am aterizat prin munti, Ionica se gandi ca e baiat mare si...ce face un baiat mare? Isi cumpara masinaaaa.
Zis si facut. Directia targ cu prietenul Paul. Bani putini asa ca ochii pe masini ieftine. Bine pe atunci aveai doua variante Dacia 1310 sau Oltcit. Doar daca nu aveai vr'o tresa si veneai cu Ford ori Mertz (bot de cal) de afara.

Oltcitul era un fel de BMW al romanilor...era masina sport (adica doua usi), lasai senzatia cand ajungeai in disco (atunci nu erau cluburi) ca esti un pui de smecher.
Zis si facut. Ionica a devenit smecher de cartier. Cu norocul proverbial a gasit unu bej, ieftin. Cu ani in plus si experienta, Paul puse cateva intrebari cheie vanzatorului:
- Cat costa?..aham...bun.
- E noua? ...mnoa...n-are nimic.
- Cat consuma? hm..18?! In oras. I afara nu stiti?!...merge, lasa ca vedem noi
In timpul asta Ionica era chibit - Paule cum e ma? Mai scade ala din pret?
- O luam nene, zise Paul. Ioane scoate ma banii.
Acasa, plin de entuziasm Ionica se puse pe mesterit la singura buba semnalata de Paul - Consumul de 18 la suna in oras.
S-a apucat Ionica al meu sa sufle prin alea, sa curete la carburator, sa insurubeze sa desfaca...Eu sunt atehnic...dar stiu ca ceva era de rau cu jiglerele...Cert e ca dupa ce a suflat, demontat, montat, marit avansu', micsorat avansu' (nu stiu nici in ziua de azi ce e ala) si pornit masinaria, noile teste au aratat un consum muuult mai bun : 20 la suta. L-am lasat pe Ionica sa se bucure vr'o zi apoi i-am spus ca muuuult mai bun ar fi insemnat 6 la suta nu 20.
Dezamagit Ionica se urca in masina lui sport, de smecher, si in drum spre service facu plinul sa fie sigur ca se mai si intoarce.
Baietii i-au facut repede consumul. Acum Ionica fericit iese din curtea service-ului....cand o bufnitura il trezi din visele lui cu femei multe in dreapta. Nu daduse prioritate...aripa stanga spate facuta praf. Inapoi in service.
A fost nevoie de o saptamana sa poata sa isi ridice masina. Norocul lui Ionica, proverbial, a fost ca a ridicat masina vineri astfel in cat vineri seara puteam merge in Disco.
Era toamna si ploua, iar balti in Bucuresti cu duiumul. In drum spre Calise (cine stie cunoaste) era una deosebita : pe toata strada si pana la portiera. Ionica nu a stiut, si a aflat acum ca la Oltcit...masina sport, buna de altfel, delcoul (masa ce-o mai fi si asta) e foarte jos...si fiind foarte jos se uda repede. Daca se uda...gata se opreste masina si nu mai porneste pana nu se usuca. Ionica statea in ploaie, langa Oltcit, la 200 metri de disco intrebandu-se daca cei care au construit masina asta au stiut de defectiunile delcoului...de ce nu l-au pus mai sus?
Dupa zece minute de injuraturi de Bucuresti, adica in continuu si fara sa se repete, Ionica hotara ca lasam masina acolo si mergem la Disco. Buna idee. Pana dimineata poate se usuca si ala si putem pleca cu masina.
Dimineata...norocul lui Ionica, masina era tot acolo - dar cu aripa dreapta facuta zob...a scos Ionica al meu un servetel din buzunar si a scris "Vand Oltcit stare exceptionala" si a plecat pe jos spre casa. Din ziua aceea nu l-am mai vazut...am auzit ca se facuse taximetrist, apoi ca isi cumparase o casa la curte...dar cine stie exact ce-o mai fi patit.