Ionica si desenele animate

Exista, e printre noi, i se spune Ionica...
Din pacate, dupa ce in copilarie ne-am mancat zilele unu altuia, acum nu mai stiu pe unde isi petrece ghinionul. Ce vremuri...megeam pe strada linistit cu el, daca trebuia sa calce masina pe cineva...pe el l-ar fi calcat...Acum..nu prea ma mai simt in siguranta fara el.
Parca tot ghinionul din lume se stransese la el...
Dar sa va zic!

Pe vremea cand Mihaela era singurul serial de desene ce se vedea la TVR, si ala seara in jurul orei 20:00 daca nu ma insel...ca sa nu pierdem cumva episodul, regula era asa : pe rand, cate unu in fiecare zi, pleca mai repede in casa, iar cand se facea ora trebuia sa iasa pe geam sa urle DESENEEEEE.
Ionica al meu...era baiat de etaj unu..nu trebuia sa urle...il auzeam bine...Iata ca veni si ziua in care trebuia sa urle pe geam la noi. S-a dus in casa si s-a pregatit...a dat drumu la tv...pe TVR, nu ca ar fi avut variante multe, a deschis geamul si, cel mai important, a dat ghivecele de pe calorifer sa nu le darame...stia ca face numa' nefacute....mai bine nu le dadea :) Se uita la ceas..vede ca mai are cateva minute sa faca o donatie agriculturii...mancase o portie in plus de fasole. Din pacate ritualul a durat mai mult decat planuise...fix cand a iesit d'acolo a inceput si Mihaela. Porni in viteza spre geam si, sprijinindu-se cu mainile de calorifer , asa cum o faci cand joci lapte gros, urla cat il tinura baierele DESEEEEE...entuziasmul l-a facut sa impinga prea mult in maini...si Ionica al meu se lansa pe geam...aterizand in tartacuta...pe pamantul din gradina blocului. Doua echipe de fotbal au privit uimirea ce se citea in ochii lui Ionica pe masura ce plana. Norocul lui ca jos era pamant moale...plin de pietricele :) A scapat. Doar cu o mica crapatura in cap.
Veti afla alta data...cum ca Ionica nu s-a oprit aici. Chiar a excelat :)
Urmatorul episod.... Ionica si cubul