Ionica si cubul

Nu mult dupa ce a planat spre terenul de fotbal, asa cum v-am povestit la ultima intalnire , tipand Deseeeeneeee, Ionica se intoarce.
E vara si se juca pe balconul apartamentului sau cu un cub. Un cub din acela mare si rosu care daca nu ma insel are cifre pe laturi...un fel de zar mare. Nu era singur. Era el cu doi verisori mai mici.

Joaca facu din cub un fel de minge...cei trei il paleau de nu se vedea...si la un momentdat nu s-a mai vazut. Cubul a sarit peste balustrada balconului. Dar, norocos cum e Ionica, cubul ramase pe bordura balconului ...
La cei 160 cm Ionica a decis ca trebuie sa recupereze cubul. De ce sa coboare el un etaj si mai ales de ce sa urce unu...A decis ca sa dea cubul jos ar fi prea mult pentru el. Astfel ca incepu sa se aplece peste balustrada incercand sa prinda cubul. Nu ajungea. A inceput sa se ridice pe varfuri...si a ramas cu varfurile intinse in timp ce numara crengile nucului pe langa care cadea...
Pentru cateva secunde, dupa ce a aterizat, a stat in cap...din nou a avut noroc - jos era pamant moale...plin de pietre...tartacuta se crapa pentru a doua oara.
Vom continua ... Ionica si elasticul