Ionica si piatra

Dupa ce Ionica a facut prima lui cunostinta cu o piesa de masina, cu o planetara deja eram convinsi ca nimic nu il poate distruge. Paul s-a simtit multa vreme vinovat pentru falia ce o generase in crestetul lui Ionica...dar i-a trecut repede.
In timpul zilelor de colinde, Ionica deja era refacut...toate semnele din capul lui erau istorie...la varsta aia uitam repede. Cum hotarase deja , tot ceea ce urma sa faca Ionica, va face doar in preajma lui Paul...se simtea in siguranta.

Si au plecat sa colinde, noi restul ramasesem sa finalizam cazemata de la scara 3, ce urma maine, sa apere atacurile celor din blocul de vis a vis. Eram prinsi in construcita fortaretei cand ...
"- Fugii Ioaneee"
"-Mai repede ba Pauleee..zici ca esti prost"
Iesiram de prin zapezi ..si ce sa vedem... Ionica alerga dupa Paul. Defapt amandoi erau fugariti de alti 3. Ai mei intrara in scara blocului si incuiara usa. Apoi urcara intre etaje, uitandu-se pe geamurile alea la cei ce acum ii amenintau cu pietre.
"-Ioanee deschide ba geamu sa nu il sparga astia cu pietre"
"-Chiar ba "
Norocul lui ca a deschis geamul pentru ca exact atunci a zburat o piatra spre ei.
Ghinionul lui ca piatra i s-a oprit in frunte, intre sprancene...chiar s-a infipt.
Paul se uita la Ionica...Ionica se uita uimit la geam..se zarea in geam cu piatra infipta in frunte...Paul i-a scos piatra...a inceput sa turuie sangele...si Ionica a ajuns iar la spital. Si cand te gandesti ca urma sa plece la mare peste doua zile...